30 aprilie 2011
Gand 22
Ne petrecem noua luni pentru a ne pregati pentru viata si pe urma ne pregatim o viata pentru alta viata.
29 aprilie 2011
28 aprilie 2011
27 aprilie 2011
26 aprilie 2011
Gand 19
De multe ori alergam, si nici macar noi nu stim exact catre ce, dar stim ca trebuie sa ajungem acolo – undeva.
25 aprilie 2011
24 aprilie 2011
23 aprilie 2011
Casa sufletului
“Un batrân tâmplar
se afla în pragul retragerii din activitate. Era înca în putere de aceea stăpânul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu
toate acestea,
batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi
de familie. Renunta la un salariu bunicel dar
prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, stăpânul îi ceru sa mai construiasca doar o singură casa.Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, stăpânul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te face !”
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, stăpânul îi ceru sa mai construiasca doar o singură casa.Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, stăpânul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te face !”
Gand 16
Am invatat sa incerc sa fiu totdeauna eu insumi, sa fiu optimista si
increzatoare in viitor, sa ii apreciez mai mult pe cei din jur, si pe
mine insumi.
Vremurile toamnei!
Sunt vremuri si vremuri
Doamne
Doamne
Sunt vremuri de dat cu pietre
Sunt vremuri de-a da lovitura
Sunt vremuri de-a spala piatra
Sunt vremuri de-a da lovitura
Sunt vremuri de-a spala piatra
Dar mai ales
sunt vremuri
in care-ar trebui sa-ti lovesti
genunchii de stanca
strivindu-ti sub ei vina… vina…
sunt vremuri
in care-ar trebui sa-ti lovesti
genunchii de stanca
strivindu-ti sub ei vina… vina…
Auzi
Doamne
ruga din care
se-nalta spre Tine
strigatul
cand genunchiul sangereaza
pe cioburi de frunze moarte!
Doamne
ruga din care
se-nalta spre Tine
strigatul
cand genunchiul sangereaza
pe cioburi de frunze moarte!
De ce tipa oamenii unii la altii?
” Intr-o zi, un profesor înţelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”
Din însemnările unui profesor înţelept
5 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)