Intr-un satuc, strazile au incep inundate: raul din apropiere nu-si mai putea tine apele in matca. Desi oamenii din sat nu sau mai confruntat cu asemenea necaz, s-au gandit ca poate apele vor creste mari, astfel ca fiecare incerca sa salveze ce se putea din gospodaria lui.
La fereastra unei case o femeie privea cu ingrijorare cum cresc apele. Dar nu-si facea mari problem, caci casa ei avea o fundatie destul de solida, cu un beci inalt. Apele nu aveau cum sa ajunga foarte curand la nivelul camerei.
La un moment dat cand apele aveau déjà peste un metro, un vecin, care avea un fel de pluta mica, trcand pe langa casa aceea, o strga pe femeie, oferindu-se sa-I dea ajutor. Dar femeia raspunse fara sa mai stea pe ganduri:
-Domnul va purta de grija!
Au trecut cateva ceasuri si apele furioase s-au napustit tot mai mult asupra satului. Femeia fu nevoita sa urce in pod. De acolo ea fu vazuta de un alt vecin, care incerca sa se salveze, tragand puternic din vaslele barcii cu care trecea ep acolo. Femeia insa raspunse si de data aceasta:
-Domnul va purta de grija!
Apele au crescut si mai mult si de acum singurul loc unde femeia se mai putea refugia era cosul solid al casei. O barca cu motor a armatei a vazut-o si s-a dus sa o ia. Dar femeia a refuzat din nou:
-Domnul va purta de grija! Striga ea.
In cele din urma apele crescusera atat de mult, incat femeia nu mai avea unde sa se adaposteasca si, nestiind sa inoate, se ineca…
Ajunsa de acum in cer, femeia intreba ingerul care o astepta.
-De ce nu mi-a facut Domnul dupa credinta mea? De ce nu mi-a raspuns la rugaciuni?
Pregatit fiind sa auda aceste intrebari, ingerul nu mai statu pe ganduri si spuse scurt:
-Rugaciunile ti-au fost ascultate. Domnul ti-a trimis trei barci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu